Reziliența în business sau reprimarea a ceea ce simțim?
- Raluca Maria
- 12 mar.
- 7 min de citit
Actualizată în: 17 mar.
Cât de rezilient ești în realitate?
Ai fost vreodată într-un punct în care, deși simțeai că te prăbușești, ți-ai spus că trebuie să mergi mai departe, fără să arăți slăbiciune?
Trăim într-o lume care glorifică controlul și rezistența, dar câți dintre noi confundă reprimarea emoțiilor cu reziliența? Și cât de mult ne costă această confuzie?
Despre reziliență se vorbește tot mai mult în ultima vreme și este percepută ca o virtute esențială, mai ales în business. Face parte din instrumentele de supraviețuire în viață. Cu cât ești mai rezilient, cu atât privești în urmă și împărtășești celor din jur, cu un aer stoic și contemplativ, prin câte „războaie” ai trecut. Cu cât aceste „războaie” au fost mai mari, mai complexe și mai greu de câștigat, cu atât admirația ta și a celor din jur crește.
Însă mulți confundă reziliența cu reprimarea emoțiilor. Mulți au fost la „război”, dar puțini s-au întors întregi. Care este prețul real al acestei confuzii?
Reziliența în business vs. reprimarea emoțiilor
A fi rezilient nu înseamnă să îți reprimi emoțiile, să te prefaci că nu simți nimic și să continui mecanic. Reprimarea emoțiilor înseamnă să le ignori, „să le ascunzi sub preș” până când nici măcar tu nu mai știi ce ai îngropat acolo.
Ce înseamnă reprimarea emoțiilor?
Evitarea sau negarea sentimentelor: „Nu simt nimic.”, „Nu mă afectează nimic.”, „Sunt bine.”
Împingerea problemelor sub preș până când ele devin imposibil de ignorat.
Tolerarea stresului cronic fără a lua măsuri de echilibrare emoțională.
Consecințele reprimării:
Anxietate mascată
Burnout și epuizare
Probleme de sănătate (hipertensiune, diabet, boli autoimune)
Suprimarea și reprimarea emoțiilor pot duce uneori la atenuarea emoțională dacă emoțiile sunt suprimate pentru prea mult timp.
Persoanele care experimentează atenuarea emoțională se simt adesea deconectate de sine și de ceilalți, ceea ce poate duce la dificultăți în relații, la locul de muncă și în bunăstarea generală.
Ce înseamnă reziliența autentică?
Recunoașterea și acceptarea emoțiilor – să le observi și să le permiți să existe fără să le suprimi.
Exprimarea emoțiilor într-un mod sănătos – fie prin reflecție, fie prin comunicare cu cei de încredere.
Învățarea din fiecare provocare – să îți dai voie să simți, dar să nu te identifici cu durerea.
Pentru a înțelege mai bine cum funcționează această dinamică, dintre reziliența în business și reprimarea emoțiilor, să ne uităm la un exemplu concret. Ovidiu, un antreprenor ambițios, credea că își poate controla întreaga lume profesională și personală.
Povestea lui Ovidiu – exemplul unui lider care a reprimat emoțiile
Ovidiu și-a construit un business în 5 ani și a făcut constant investiții, a angajat oameni și a crescut echipa. Dar, pe măsură ce responsabilitățile s-au acumulat, s-a simțit întins în toate direcțiile:
Gestionarea cashflow-ului și a furnizorilor
Găsirea de noi clienți
Lipsa timpului pentru familie
Probleme de sănătate – analizele arătând risc de diabet
Ce a făcut Ovidiu? A încercat să își controleze mai bine timpul, să muncească și mai mult, să se forțeze și mai tare. 3-4 cafele pe zi, pastile de somn, lipsă de răbdare. Și-a pierdut bucuria, devenind iritabil și distant. A fost nevoie de un semnal de alarmă clar – un diagnostic serios – pentru a înțelege că nu mai putea continua așa.
A făcut o schimbare. A început să își recunoască emoțiile, să își permită să fie vulnerabil, să accepte ajutorul și să înțeleagă că echipa sa poate funcționa și fără ca el să încerce să controleze totul. A continuat să muncească, dar dintr-un loc de liniște interioară.
Exact cum s-a întâmplat cu Ovidiu, stresul ne poate duce într-o spirală periculoasă la nivel fizic și emoțional. Dar ce se întâmplă, de fapt, în corpul nostru în astfel de situații?
Când trăim o perioadă îndelungată într-o stare de stres și nu știm cum să ne procesăm emoțiile într-un mod sănătos, corpul începe să producă în exces hormonii stresului, precum cortizolul și adrenalina. Pe termen lung, acest lucru duce la o creștere a ritmului cardiac și a nivelului de energie, ca parte a răspunsului de tip luptă sau fugă. Este modul prin care organismul se pregătește pentru situații potențial periculoase sau dăunătoare.
Vrei ajutor pentru a te cunoaște mai bine?
Programează-ți o sesiune gratuită de consiliere cu mine și află cum te pot ajuta să te conectezi cu sufletul tău și să-ți exprimi autenticitatea.
Pașii către o reziliență sănătoasă
1. Recunoașterea emoțiilor
Primul pas spre o reziliență sănătoasă este să recunoști și să accepți ce simți, în loc să ignori sau să negi realitatea interioară.
Reprimare:
„Nu simt nimic.”
„Nu mă afectează.”
„Merg mai departe orice ar fi.”
Reziliență:
„Mă simt copleșit acum, dar este în regulă să simt asta.”
„Mă doare să văd realitatea, dar îmi permit să simt această durere.”
„Am greșit, dar pot învăța din această experiență.”
Atunci când ne aflăm într-un proces de transformare, este normal să ne simțim copleșiți. În antreprenoriat, aceste momente apar fie în faza de creștere a businessului, fie atunci când trecem de la un rol la altul într-o corporație sau instituție. Practic, are loc o expansiune a conștiinței și o recalibrare a modului în care percepem realitatea profesională.
În management, se vorbește tot mai mult despre conscious leadership – tranziția de la un stil de management bazat pe meritocrație, competiție și performanță către leadership conștient. Acesta este un mod de a conduce bazat pe autenticitate, empatie, auto-reflecție și luarea deciziilor în armonie cu valorile personale și binele comun.
În aceste procese de evoluție, una dintre cele mai puternice emoții pe care le resimțim este frustrarea. Acest moment marchează o forțare spre creștere, iar dezvoltarea nu este niciodată un proces ușor. Este ca și cum, după ce am urcat dealuri fără efort, ne confruntăm brusc cu provocarea de a escalada primul nostru munte de 1.000 de metri. Este firesc să ne simțim copleșiți, însă acest disconfort nu trebuie perceput ca un obstacol, ci ca un indicator al progresului.
2. Procesarea emoțiilor
Reprimare:
Ascunderea emoțiilor în speranța că vor dispărea de la sine.
Suprimarea reacțiilor, considerând că astfel eviți problemele.
Credința că, dacă nu vorbești despre o problemă, ea nu există.
Reziliență:
Conștientizarea emoțiilor fără a te lăsa copleșit de ele.
Găsirea unor metode sănătoase de exprimare – discuții, scris, introspecție.
Întrebarea esențială: „Ce pot învăța din această situație?”
Nu doar antreprenorii cad în capcana reprimării emoțiilor. Alina, angajată într-o corporație, a crezut ani de zile că, dacă se arată vulnerabilă, va fi percepută ca slabă. Alina a avut curajul de a fi deschisă, de a lucra cu sine și de a-și recunoaște și procesa emoțiile. Acest lucru i-a permis să facă un salt cuantic în evoluția sa.
A trecut de la zile în care se simțea profund copleșită și letargică, crezând că, dacă muncește mai mult, va acumula mai multe cunoștințe și va dobândi control asupra oricărei situații, la a realiza că este suficientă exact așa cum este. A înțeles că valoarea ei nu este definită de ceea ce face, ci de cine este.
Astăzi, chiar dacă situația din jurul ei nu s-a schimbat, perspectiva ei s-a transformat profund. Alina este o persoană responsabilă și își face munca cu plăcere, dar acum este profesionistă și implicată fără a lăsa emoțiile să o copleșească. Pentru că, în final, nu situațiile ne copleșesc, ci modul în care ne raportăm la ele și felul în care ne gestionăm emoțiile.
3. Gestionarea situațiilor dificile
Reprimare:
Negarea existenței unei probleme.
Încercarea de a menține un control rigid asupra situațiilor.
Evitarea soluțiilor reale prin muncă excesivă sau distrageri artificiale.
Reziliență:
Căutarea de soluții reale, în loc de a fugi de problemă.
Cererea de ajutor atunci când este nevoie.
Crearea unui echilibru între gestionarea emoțiilor și luarea deciziilor raționale.
Când trecem prin perioade de creștere, intrăm adesea în faza de luptă sau fugă, moment în care mintea nu mai este un aliat de încredere. În loc să ne ofere claritate și înțelepciune în luarea deciziilor, devine un teren dominat de frică și nesiguranță.
În aceste momente, teama își face simțită prezența, iar ego-ul – identitatea noastră condiționată – intră automat în modul de supraviețuire. Încearcă din răsputeri să recapete controlul, având impresia că acesta este singurul mod de a rămâne în siguranță.
Acesta este motivul pentru care mulți oameni din jurul nostru – prieteni, colegi – simt mereu nevoia de a avea control. Vor să dețină controlul asupra locului în care merg, asupra activităților pe care le desfășoară, asupra fiecărui detaliu al vieții lor.
În societatea de azi, controlul a devenit o virtute. Privim cu admirație oamenii care par capabili să mențină totul sub control, considerându-i modele de succes. Însă aceasta este doar o iluzie. Credem că avem control, dar realitatea ne trezește brusc atunci când apare o situație neașteptată, o tragedie în jurul nostru sau chiar în propria viață.
Cum este mai înțelept să procedăm? Să ne străduim să controlăm totul sau să învățăm să gestionăm situațiile într-un mod sănătos?
Ce este mai valoros? Să fii mereu deștept și să te bazezi doar pe IQ? Sau să fii înțelept și să înțelegi că viața nu poate fi controlată, ci doar trăită cu echilibru și adaptabilitate?
Vrei ajutor pentru a te cunoaște mai bine?
Programează-ți o sesiune gratuită de consiliere cu mine și află cum te pot ajuta să te conectezi cu sufletul tău și să-ți exprimi autenticitatea.
Secretul rezilienței
✔ Acceptarea vulnerabilității ca sursă de putere.
✔ A te întreba constant: „Ce lecție am de învățat din această provocare?”
✔ Preocuparea pentru creșterea nivelului de conștiință.
✔ Construirea unui dialog autentic cu tine însuți.
✔ Căutarea unui mentor sau a unei surse de ghidare. Societatea modernă ne învață să ne descurcăm singuri, dar de mii de ani oamenii au trăit în comunități și au apelat la înțelepții comunității pentru sfaturi și ghidare.
Reprimarea înseamnă să spui: „Sunt bine” în timp ce în interior te simți epuizat.
Reziliența înseamnă să recunoști: „Nu sunt bine acum, dar sunt în proces. Voi găsi o cale.”
Cand te plimbi data viitoare prin parc sau printr-o pădure, ridică ochii în sus și uită-te la copaci: cei mai puternici copaci nu sunt cei care rezistă rigid în fața furtunii, ci cei care învață să se îndoaie fără să se frângă și să danseze cu măreția naturii.
La fel, adevărata reziliență nu înseamnă să îți ignori emoțiile, ci să le înțelegi, să le accepți și să crești alături de ele. Pentru că nu controlul absolut ne aduce echilibru, ci flexibilitatea și capacitatea de a ne adapta.
Întrebarea nu este dacă poți rezista, ci dacă poți crește în mijlocul schimbării?
Tu ce alegi?
Bibliografie:
Vrei ajutor pentru a te cunoaște mai bine?
Programează-ți o sesiune gratuită de consiliere cu mine și află cum te pot ajuta să te conectezi cu sufletul tău și să-ți exprimi autenticitatea.
Comments